Skip to content

Provocari pe piata ambalajelor si deseurilor de ambalaje (1)

Raluca Teodorescu – Senior Associate Lawyer, Vlasceanu, Ene & Partners

Cadrul legislativ deficitar care reglementeaza obligatiile si contributiile ce cad in sarcina operatorilor economici care introduc pe piata nationala produse ambalate, precum si lipsa infrastructurii care sa asigure un grad ridicat de colectare, reciclare, incinerare sau valorificare a deseurilor de ambalaje la nivel national, au generat dezechilibre majore, un nivel ridicat de incertitudine si, pe alocuri, chiar blocaje in sectorul de profil. In acest context, analiza de mai jos isi propune sa evidentieze principalele provocari cu care se confrunta operatorii economici care, direct sau indirect, au legaturi cu piata ambalajelor si care sunt nevoiti sa suporte povara, in special financiara, cauzata de un sistem complet nefunctional.

I. Consideratii generale

Cadrul legal este asigurat de Legea nr. 249/2015 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje (“Legea nr. 249/2015”), care prevede o serie de obligatii pentru operatorii economici in ceea ce priveste fabricarea, etichetarea, colectarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje.
In completare, Ordonanta de urgenta nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu stabileste in sarcina operatorilor care introduc pe piata nationala produse ambalate o serie de obiective minime de valorificare sau incinerare in instalatii de incinerare cu recuperare de energie si de valorificare prin reciclare a deseurilor de ambalaje (“Obiectivele”). Obiectivele sunt atat globale, cat si in functie de fiecare material de ambalare in parte, iar sanctiunea neindeplinirii acestora consta in plata catre Administratia Fondului pentru Mediu (“AFM”) a unei contributii de 2 lei/ kg.
In vederea indeplinirii Obiectivelor, operatorii economici pot opta pentru una din urmatoarele metode de gestionare:

(i)  individual, prin colectarea si valorificarea deseurilor provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau detinatori de deseuri, statii de sortare, colectori autorizati;
(ii)  transferarea responsabiltiatii, prin contract, unui operator economic autorizat de Ministerul Mediului (“OTR”).

Pe langa cele de mai sus, ori de cate ori intra in ecuatie ambalajele de desfacere, sub forma sacoselor de cumparaturi, operatorii economici au de trecut si dificilul test al ecotaxei (taxa diferita si complementara contributiei mentionate mai sus).

II. Dificultati frecvente in gestiunea ambalajelor si deseurilor de ambalaje

1. Gestiunea individuala a ambalajelor

 

Avand in vedere ca, de regula, exista discrepante foarte mari intre cantitatea de ambalaje puse pe piata si cea a deseurilor din activitatea proprie, gestiunea individuala se poate dovedi a nu fi o optiune fezabila. Bineinteles, cel putin in teorie ramane deschisa optiunea completarii cantitatilor necesare de la generatori sau detinatori, optiune care isi dovedeste insa rapid limitarile in special din cauza realitatii din piata – o lipsa acuta a cantitatilor, situatie asupra careia vom reveni in articolele noastre viitoare.
Nu trebuie pierdute din vedere nici conditiile suplimentare pentru ca anumite cantitati sa poata fi luate in considerare pentru indeplinirea Obiectivelor, printre care si asigurarera intregii trasabilitatii a deseurilor si a mentiunilor referitoare la operatorul in beneficiul caruia sunt realizate valorificarea, reciclarea si/ sau incinerarea. Astfel, au existat situatii in care fie reprezentantii AFM au refuzat luarea in considerare a anumitor cantitati, fie situatii in care colectorii/ reciclatorii au utilizat cantitatile primite in beneficiul altor operatori economici decat cei care au realizat predarea.

2. Relatia operatorilor economici cu OTR-urile

Gestionarea prin intermediul OTR-urilor traverseaza, in aceasta perioada, o adevarata criza de incredere dupa ce turbulentele prin care piata a trecut in ultimul an si jumatate le-au fost, in mare parte, atribuite.
La o analiza de detaliu, se desprind cateva deficiente majore care au condus la suportarea unor pierderi financiare de catre operatorii responsabili.
Pe primul loc intr-un astfel de top se regaseste chiar faimosul transfer al responsabilitatii catre OTR-uri care, insa, functioneaza cu adevarat numai dupa data de 30 iunie 2016¹.
Operatorii economici au ramas raspunzatori pentru perioada anterioara acestei date, in ciuda optarii pentru gestionarea prin intermediul OTR-urilor, transferul lor, pe cale contractuala, nefiind opozabil tertilor (inclusiv AFM).

Un al doilea motiv a constat in chiar practica din piata, operatorii economici indeplinindu-si obligatiile declarative fata de AFM in baza unor rapoarte lunare transmise de catre OTR-urile cu care colaboreaza, fara a avea la dispozitie documente justificative privind trasabilitatea deseurilor de ambalaje si dovada valorificarii/ reciclarii efective. In aceasta situatie, o serie de operatori economici din piata s-au gasit inclusiv in situatia de a primi adrese rectificative de la OTR-ul contractat prin care acesta revine asupra cantitatilor raportate initial ca fiind reciclate/ valorificate in perioadele anterioare.

Evident ca exista mijloace contractuale pentru recuperarea unui potential prejudiciu cauzat de actiunile unui OTR, insa posibilitatea de recuperare efectiva a prejudiciului cauzat este conditionata de obstacolele inerente oricarui litigiu (e.g. riscul insolvabilitatii, timp, resurse). In al treilea rand, in contextul modificarilor legislative din data de 30 iunie 2016, odata cu mutarea responsabilitatii exclusiv catre OTR-uri, a existat o repliere imediata a acestora, contractele fiind modificate in sensul prezervarii posibilitatii de a refuza preluarea responsabilitatilor pentru anumite cantitati de ambalaje. Rezultatul, in mod evident, este crearea unei stari de nervozitate in randul operatorilor responsabili, cauzata de persistenta incertitudinii.

3. Prevederi legislative deficitare

In prezent, cadrul legislativ neclar si lacunar genereaza situatii in care operatorii, desi de bunacredinta, nu pot determina cu exactitate cantitatile de ambalaje pentru care sunt raspunzatori, riscand sa ajunga in situatia in care fie:

(i) declara mai mult decat ceea ce este necesar, suportand astfel costuri mai mari; fie

(ii) declara mai putin decat ceea ce introduc pe piata, riscand anumite sanctiuni.

Incorecta calculare de catre operatorii economici a cantitatilor de ambalaje introduse pe piata nationala conduce, implicit, si la transmiterea unor date incorecte catre OTR, generand astfel efecte in lant.

Pe langa cele de mai sus, exista riscul aparitiei unor situatii (de care ne-am si lovit in practica) in care doi operatori economici cu pozitii diferite pe fluxul ambalajelor (e.g. producator si comerciant) sa achite contributiile pentru aceleasi cantitati de ambalaje, ajungandu-se la situatia unei duble taxari a ambalajelor respective.

III. Concluzii

Piata ambalajelor si deseurilor de ambalaje, ca si cea a gestionarii deseurilor in general, este supusa multor incertitudini care necesita modificari majore, coerente si o larga dezbatere de la care nu pot sa lipseasca operatorii din piata de profil si reprezentantii tuturor autoritatilor cu competente in domeniu.

Mai mult decat atat, este imperios necesar identificarea unor alternative pentru asigurarea adevaratei tinte, respectiv cresterea gradului de prevenire, de reutilizare, de colectare selectiva si reciclare a deseurilor, actiuni in care implicarea si sprijinul autoritatilor publice locale si al societatilor de salubritate este decisiv.

Toate acestea, in contextul nevoii stringente de mentinere a unui climat favorabil activitatilor comerciale, de evitare a crearii de bariere in calea comertului si de diminuare a impactului asupra operatorilor economici care, din nefericire, se regasesc in postura de a fi “deviati” de la activitatea de baza si a orienta o parte din personal catre activitati auxiliare, cu toate consecintele aferente.
In acest sens, vom reveni pe marginea acestui subiect cu ceea ce consideram a fi potentiale solutii privind diminuarea riscurilor sus-mentionate.


¹Modificarea legislativa a avut loc prin intermediul unei Ordonante de Urgenta, ceea ce inseamna ca aceasta poate suferi
modificari prin legea de adoptare.

Senior Associate
Scroll To Top